joi, 13 iulie 2017

Un haibun publicat în cartea "Ovidiu, două milenii de neuitare"

http://www.ziuaconstanta.ro/stiri/cultura/ovidiu-doua-milenii-de-neuitare-in-cetatea-tomisului-634543.html#.WWaMOBZNtM0.facebook

Statuia lui Ovidiu

Uneori, privesc vechi fotografii. Azi am dat peste o fotografie în care eram cu bunica mea din Constanţa. Şi m-au năpădit amintirile.

Închid ochii. Anul 1954. Sunt cu bunica în piaţa din faţa Sfatului. Miroase a covrigi proaspeţi. Ne aşezăm la rândul care se formase. Privesc în jur. Ochii îmi sunt atraşi de o statuie.
- Bunico, a cui e statuia?
- Îţi spun imediat! Luăm covrigi şi mergem să o vedem de aproape!

Muşc din covrigul foarte cald şi ne apropiem de statuie.
- E statuia lui Ovidiu, un poet roman...

Bunica îmi povesteşte despre Ovidiu. Aflu că era un poet renumit din Roma, că împăratul l-a pedepsit să trăiască în Tomis, că locuitorii acestui oraş şi cei din împrejurimi l-au primit şi ajutat cu drag. Aici, poetul a scris mult în limba lui, latina, o limbă veche, dar şi în limba localnicilor. A sperat până la sfârşitul vieţii să-şi revadă ţara natală, dar a fost îngropat de localnici. Încă nu am fost înscrisă la grădiniţă, dar pun multe întrebări şi înţeleg de ce este trist Ovidiu.

Stol de porumbei -
pe chipul statuii trec
umbrele vremii

Mă revăd în Vişeu, în 1961, citind „Legendele şi miturile Greciei Antice”.
Anii trec... Tata îmi aduce într-o zi cartea "Metamorfoze"de Ovidiu. Îmi amintesc de statuia din Constanţa, de ceea ce citisem despre romani şi iau curioasă cartea. E cartonată, e în versuri şi are desene. Mă impresionează Dafne. Şi acum parcă văd o fată care, în loc de plete are un început de frunziş, în loc de mâini are două crengi înmugurite, în loc de picioare are rădăcini.

Privind desene
cu nimfe şi zei romani -
ninge peste oraş

Încerc să citesc. Textul e prea greu. Îmi explică tata. Şi îmi povesteşte despre Ovidiu, despre viaţa poetului, despre opera lui, despre „Triste” şi „Pontice”, din care aflăm despre strămoşii noştri, geţi, despre „Metamorfoze”. Mai mult, personajele "Metamorfozelor" întruchipează în ele felul de viaţă şi gândire ale romanilor.

Nori peste mare -
pe chipul poetului
aceeaşi tristeţe

Ajung la ultima fotografie. E color, făcută în timpul ultimei mele vizite în Constanţa. Pe dosul ei am scris de pe soclul statuii: „Sub astă piatră zace Ovidiu, cântăreţul iubirilor gingaşe, răpus de al sau talent. O, tu ce treci pe aice, dac-ai iubit vreodată, te roagă pentru dânsul, să-i fie somnul lin.”



Niciun comentariu: