Vacanţa
de vară. Mă aşez comod sub un măr din
grădină. E cald.
cumpăna fântânii
se leagănă-ncet
Mă
revăd în vacanţă. Pe atunci, locuiam în clădirea şcolii în care predau părinţii
mei, în oraşul Vişeu de Sus. Îi cer mamei voie să mă joc în apropiere.
Alerg
prin curte, ies prin gardul rupt, urc pe terasament şi, cu grijă, merg pe
traverse până la podul de lemn peste Vaser. Ajunsă pe celălalt mal al râului,
cobor până lângă apă. Arunc câteva pietre şi urmăresc cercurile de la suprafaţa
apei.
Râu
de munte -
apa
rece aduce
crengi
şi frunze verzi
Plictisită,
revin pe podul de lemn. Acesta e ca o casă: are acoperiş şi chiar ferestre. Pe
mijlocul podului circulă căruţe şi maşini. Pe margini, pe trotuare, ceva mai
înalte, merg pietonii. Mă opresc la o „fereastră” şi privesc în lungul râului.
Sub pod, apa trece liniştită. Mai sus, în dreptul stâncii, parcă nu se mişcă,
dar în unele locuri se rostogoleşte cu furie peste pietre.
Pe
podul de lemn
trece un car cu boi -
aromă de fân
Un
şuierat. Pe linia ferată trece trenul cu ecartamentul îngust. Alerg să-l văd de aproape. Bariera e
lăsată. De lângă ea, privesc trenuleţul format dintr-o locomotivă mică şi trei
vagoane cu lemne. Aştept până se ridică bariera şi merg pe linia ferată până la
spărtura din gard.
Trenul
circulă şi azi -
doar
în amintirea mea
mai
este podul
Wooden bridge
Summer
holiday. I lay down comfortably under an apple tree in the garden. It is hot.
Not
a cloud in the sky –
well’s
sweep
slowly
waddling
I
see myself during the holiday. Back then, I used to live in the school’s
building in which my parents taught, in the city of Viseu de Sus. I ask for
permission from my mom to play nearby.
I
run through the yard, I get out through the broken fence, I climb the
embankment and, carefully, I walk until I reach the wooden bridge across Vaser.
Once
I reached the other bank of the river, I get down near the water. I throw a few
rocks and observe the circles that form on the water’s surface.
Mountain
river –
cold
water brings
branches
and green leaves
Getting
bored, I come back on the wooden bridge. This one is like a home: it has a roof
and even windows. On the middle of the bridge circulate carriages and cars. On
the edges, on the pavement, a little higher, circulate the people. I stop by a
“window” and look at the river. Under the bridge, the water flows quietly. A
little higher, at the rock’s level, it seems like it’s not moving, but in some
places. It tumbles with fury across the stones.
On
the wooden bridge
a
carriage with oxen -
smell
of hay
A
whistle. On the railway crosses the train with the narrow axle spread. I run to
see it closely. The barrier is let down. Close to it, I watch the little train
made by a tiny locomotive and three carriages with wood. I wait until the
barrier lifts up and I walk across the railway until I reach the broken fence.
The train still
circulates today –
only in my memory
the
bridge still exists
Tr. in english: Bianca Alexandra LALA
