Promenade

Aujourd’hui je veux me promener. Mais non dans la ville, parce que je la connais bien. En plus, c'est la canicule. Je préfére une promenade dans les bois.

Comme une promeneuse active, je me prépare pour profiter pleinement de cette promenade. Je prends un seau, l'appareil photo et une bouteille d’eau. Même ici, dans les bois, il fait très chaud.

Jusqu’à Crucea Romoselului, je vais dans ma vieille Dacia. Puis, je marche à pied dans la clairière.

À proximité, des buissons de mûres sauvages. Je cueille les plus belles. En peu de temps, mon seau est plein. Il me reste suffisamment de temps pour admirer les bois qui commencent à changer d'aspect.

chant d'oiseau –
à la lisière de la clairière
tombe une feuille

Je prends quelques photos. Un buisson de mûres sauvages, quelques fleurs, un acacia avec des fleurs au coeur d’août... Un lierre grimpe à un hêtre.

rayon du soleil -
le lierre sauvage
a feuilles rouges

Encore une photo. Et je pars.

At Palm Sunday

In Ardeal, is the tradition of going to the cemetery to each occasion. One week before Easter, we carry candles and pettites branches of willow.

When we arrive at Dancu Mic, the village of our grandparents, the cemetery is empty.

after divine service –
two chicks peck
crumbs

In Moia, the cuckoo sings. In a tree close to us, a peckering branch vibrates.

at daybreak –
the doctor of the trees
on the mission

We go towards the tombs of the grandparents. In the grass, primulas and violets.

moment of mystery –
through dilapidated crosses
numerous of violets

Let us light the candles, pose the stick of willow on the tombs and leave content.

Tradition du printemps

En Ardeal, la tradition veut que l'on aille au cimetière à chaque fête. Un semaine avant Pâques, nous portons des cierges et des petites branches de saule.

Quand nous arrivons à Dancu Mic, le village de nos grands-parents, le cimetière est vide.

après le service divin –
deux poussins picorent
des miettes

À Moia, chante le coucou. Dans un arbre près de nous, une branche cassée vibre.

au point du jour –
le docteur des arbres
est en mission


Nous allons vers les tombes des grands-parents. Dans l’herbe, des primevères et des violettes.


moment de mystère –
à travers des croix delabrées
de nombreux violettes


Allumons les cierges, possons les petites branches de saule sur les tombes et partons contents.

Plimbare

Azi, vreau să mă plimb. Nu în oraş, că îl cunosc foarte bine. În plus, e caniculă. Prefer o plimbare prin pădure.

Ca orice persoană activă, mă pregătesc să profit din plin de excursie. Îmi iau o găletuşă, aparatul de fotografiat şi o sticlă cu apă. Chiar şi în pădure e foarte cald.

Până la Crucea Romoşelului, merg cu vechea mea Dacie. Apoi, prin poiană.




În apropiere, tufe cu mure. Le culeg pe cele mai frumoase. În scurt timp, găletuşa e plină. Îmi rămâne suficient timp să admir pădurea care începe să îşi schimbe înfăţişarea.

cântec de păsări –
la marginea poienii
cade o frunză

Fac câteva poze. O tufă cu mure, un curpen plin de seminţe, un salcâm cu flori la mijlocul lui august... Pe un fag se caţără o iederă.

raze de soare –
sălbatica iederă
cu frunze roşii




Încă o poză. Şi plec.

De Crăciun

Zori de iarnă…
În lungul pridvorului,
ţopăie o vrăbiuţă.

De câţiva ani, la sărbători, ne vizităm rudele. Azi, mergem la Dâncu Mic. Aşteptăm să se ridice ceaţa de pe Mureş.

Pisica neagră
pândeşte o vrabie.
Nici un nor pe cer.

Nu e nici urmă de zăpadă, dar copacii de la marginea şoselei sunt încărcaţi cu chiciură.

Trecem pe lângă o tarla verde. Câteva sperietori în culori ţipătoare. Lucerna semănată în toamnă a răsărit, iar căpriorii caută mâncare.

Intrăm în sat. Se-aud zurgălăii căluşarilor care merg din casă în casă. Sunt aşteptaţi cu emoţii, mai ales la casele cu fete de măritat.

Latră un câine
deranjat de zurgălăi.
Soarele-n zenit…

http://www.youtube.com/watch?v=rgVG3IB4jzg&feature=related

Câteva scurte vizite… Bătrânii se bucură că ne văd, iar noi le promitem că revenim.

Soarele coboară spre vest. E timpul să plecăm.

Dintr-un pom, gligaia
priveşte peste câmp.
Nici un şoricel…

Surpriză

Câteva frunze îngălbenite mă anunţă că se apropie toamna.

Mi-e dor de oraşul studenţiei mele, mi-e dor de Cluj. Mă hotărăsc să plec în zori.

Vreme frumoasă. Senin. Cam rece…

Privesc pe geamul autoturismului.

De dimineaţă –
lanul de floarea soarelui
prezintă onorul

Lângă Mureş, e ceaţă.

Foşnet de frunze –
zdrenţele porumbului
de lângă şosea

La Turda, în faţa Colegiului Naţional Mihai Viteazul, un afiş: EXPO-FLORA. În goana autoturismului, am timp să vad castanii. Au flori ca primăvara.

„În Alba Iulia au înflorit salcâmii, dar nu i-am văzut. Castanii sunt în faţa mea. Trebuie să cred.” , îmi spun.

În septembrie –
castanul înflorit
îmi redă amintirile

De Florii

De Florii, în Ardeal este obiceiul ca oamenii să meargă cu salcie şi lumânări la mormintele rudelor şi prietenilor care îşi dorm somnul de veci. În acest an, mergem la Dâncu Mic, localitatea de baştină a bunicilor soţului meu.

Lăsăm autoturismul la poarta cimitirului. Slujba s-a terminat, iar cimitirul e pustiu.

După slujbă –
ciugulind firimituri
doi pui din vecini

Urcăm pe cărare. În faţa bisericii sunt trepte, dar noi o luăm la dreapta, prin iarbă. La mormântul unui văr şi la al unei mătuşi, punem salcie şi lumânări.

De pe Moia, se aude cucul. Îmi spun: „Bine că m-ai prins cu bani în buzunar!” Şi tare:

- Trebuia să vin până aici ca să aud cucul…

Din vale se aude un zgomot. Nişte crengi lovite vibrează.

De dimineaţă –
doctorul copacilor
în misiune


Îi răspunde altă ciocănitoare, aflată în nucul din cimitir.

Trecem pe lângă un corcoduş înflorit. Parcă e nins. Mai sus, un mesteacăn cu frunze proaspete şi mâţişori. Se aude un foşnet. Pe deasupra noastră, trece un stol de porumbei.


Mergem spre mormântul bunicilor.

În iarbă, ciuboţica cucului şi toporaşi.

Moment de taină –
printre cruci dărâmate
zeci de toporaşi



Aprindem lumânări, aranjăm salcia, ne amintim cât de mult îi plăceau bunicii lăcrimioarele… Dar ele abia îşi scot capetele afară din pământul reavăn. În acest an, Floriile sunt mai devreme.

E timpul să plecăm.

Legănându-se
galbena forsitia –
lângă un mormânt