Pescărelul negru / The black gull or white-throated dipper

 

Pescărelul negru

            Merg spre casă pe lângă râu. De ce? Pentru că drumul e mai scurt.

            Pe malul opus, o pasăre neagră. E ger. Ce pasăre rezistă la aceste condiții?

            De pe o piatră înzăpezită, pasărea intră în apă. Apare la o distanță. O fi mierlă? Nu cred. Mierlele vin dimineața în livadă sau curte, dar n-am văzut mierle care să se apropie de apă.

            Regret că nu am la mine aparatul foto. Mă opresc și cercetez pasărea. Nu dă semne  că o deranjez. 

            Parcă are un plastron alb.

            Mi-e frig. Mă grăbesc spre casă. Am un atlas cu păsări. Sau caut pe internet.

            Găsesc numele păsării: pescărelul negru sau mierla de apă. Chiar și un filmuleț despre mierla de apă, așa cum o văzusem cu puțin timp în urmă. Este pasărea care ,,merge” pe sub apă. Este adaptată la vânătoarea subacvatică. Trăiește mai ales în zonele montane, întotdeauna în apropierea apelor. Chiar și iarna tinde să stea în locurile fără gheață foarte aproape de apă.

 

pași pe sub apă –

pescărelul negru

caută mâncare

 

 

The black gull  or white-throated dipper

(Cinclus cinclus) 

            I am walking home along the river. Why? Because the path is shorter.

            On the opposite bank, a black bird. It is freezing. What bird can withstand these conditions?

            From a snow-covered rock, the bird enters the water. It reappears at a distance. Could it be a blackbird? I don't think so. Blackbirds come to the orchard or the yard in the morning, but I have never seen blackbirds go near the water.

            I regret that I don't have my camera with me. I stop and observe the bird. It shows no signs that I am disturbing it.

            It seems to have a white breast.

            I am cold. I hurry home. I have a bird atlas. Or I'll search on the internet.

            I find the bird's name: the black gull (white-throated dipper) or the water blackbird. Even a short video of the water blackbird, just as I had seen it a short while ago. It is the bird that "walks" underwater. It is adapted for underwater hunting. It lives mostly in mountain areas, always near water. Even in winter, it tends to stay in ice-free spots very close to the water.

 

steps beneath the water –

the white-throated dipper

searches for food

 

Traducerea Ioana Pașca

Musafiri matinali / Musafiri matinali

            Început de an. Dimineața, devreme. Încă nu se vede bine. Soarele va răsări peste vreo oră.

 

sunete blânde

răzbat din pomii ninși –

sunt păsări?

 

            Un zgomot. Privesc spre  păr. Mierla e prezentă, ca în fiecare zi. Vița de vie a crescut, găsind lumină, printre ramurile părului.

            Mierla ciugulea dintr-un strugure, dintre cei rămași neculeși. Erau prea sus în păr. Alți ciorchini rămăseseră  neculeși, cu gândul la mierlele care vin iarna prin grădinile cartierului.

 

brusc fâlfâit de aripi –

câteva boabe cad

pe zăpadă

 

            Mierla pe care o urmăream n-a zburat. Am trecut cu lemnele pe care le luasem din magazie. Mergeam prudent pe zăpada depusă în timpul nopții.

            Am revenit cu aparatul foto. Am făcut poze cu blitz și fără blitz. Zăpada de pe unele crengi era mai luminoasă și mierla nu se vedea. Doar într-o poză se vede binișor mierla.

 

în pom struguri înghețați –

pe cărare urme

negre și roșii

 

            În fiecare iarnă urmăresc mierlele. Îmi permit să mă apropii de ele, dar nu prea mult. Am și fotografii, nu foarte bune.

 

ceas biologic –

mierlele vin  să mănânce

la aceeași oră, opt

 

 

Morning Guests

 

            Beginning of the year. Early morning. It is not yet clearly visible. The sun will rise in about an hour.

 

gentle sounds

drifting from snowy trees –

are they birds?

 

            A noise. I look toward the pear tree. The blackbird is present, as it is every day.

The grapevine has grown, finding light among the branches of the pear tree.

            The blackbird was pecking at a grape, one of those left unpicked.

They were too high in the pear tree. Other clusters had been left unharvested, with the blackbirds that come through the neighborhood gardens in winter in mind.

 

sudden fluttering of wings –

a few berries fall

onto the snow

 

            The blackbird I was watching did not fly away. I passed by with the wood I had taken from the shed. I walked carefully on the snow that had fallen during the night.

            I returned with the camera. I took photos with and without the flash.

The snow on some branches was brighter and the blackbird could not be seen. Only in one photo can the blackbird be seen fairly well.

 

frozen grapes in the tree –

on the path

black and red tracks

 

            Every winter I watch the blackbirds. They allow myself to get close to them, but not too close. I also have photographs, though they are not very good.

 

biological clock –

the blackbirds come to eat

at the same hour, eight 

 

 

Traducere Ioana Pașca

  

La cules de prune

 

            Începuse un nou an școlar. În prima săptămână, aveam probleme organizatorice: stabilirea claselor, a diriginților, orarul școlii, iar cine avea elevi corigenți pe toamnă organiza examenul de corigență.

            Definitivând situația corigenților, am cerut o zi liberă la sfârșitul săptămânii. În timpul vacanței de vară nu am reușit să-mi vizitez părinții, m-am pregătit să fac acest lucru de ziua mamei, adică de Nașterea Sfintei Maria. 

            Am plecat vineri seara, din Șibot, cu acceleratul Timișoara-Iași. Am schimbat trenul în Salva. Am ajuns înainte de răsăritul soarelui în Vișeul de Jos. În spatele stației era un autobuz, care ne-a dus în oraș.

            Părinții nu ne așteptau. Nu-i anunțaserăm.

 

            încă întuneric –

            musafiri neașteptați

            primiți cu drag

 

            Ne-am odihnit puțin înainte de prânz. După masă, Nina, sora mea, ne solicită ajutorul. Nu reușiseră să culeagă prunele. A fost un an bogat și au avut mult de lucru.

 

            mult aplecate

            crengi cu prune galbene –

            vesele gazde

 

             Am început să adunăm. Lucram cu spor, povestind, glumind, informându-ne. După un timp, am simțit că mi-e frig. De fapt, doar mâinile îmi erau reci.

            Tata ne-a lăsat să lucrăm în continuare și a intrat în casă. După un timp, ne-a chemat în casă. Aprinsese focul în bucătărie și un dormitor.

            Ne-am încălzit cu o cafea și am mers să adunăm prune. Voiam să terminăm lucrul înainte de a se însera.  

            Seara, Nina glumea: „Ce bine că ți-a fost frig ție! Ai văzut că tăticul a aprins focul? E prima dat în această toamnă. Și spui că nu te răsfață…”

            A  urmat o dimineață rece. Am ieșit din bucătărie și am căutat soarele, care tocmai răsărise. Era senin.

 

            pe vârful semeț

            al Pietrosului Rodnei

            sclipește neaua –

            prima ninsoare vine

            mai devreme la munte

 

            Nici nu știm cum trece ziua mamei: felicitări, rude, vecini, prieteni…

            Seara ne pregătim de plecare. Vom merge tot cu trenuri de noapte, perechile celor cu care venisem. Luni dimineață, trebuie să mergem la școală.

Plum picking

 

            A new school year had begun. In the first week, we had organizational problems: establishing classes, teachers, the school schedule, and whoever had students who were remedial in the fall was organizing the remedial exam.

            Having finalized the situation of the remedial students, I asked for a day off at the end of the week. During the summer vacation, I was unable to visit my parents, so I prepared to do so on Mother's Day, that is, on the Nativity of the Blessed Virgin Mary.

            We left Şibot, on Friday in the evening, with the Timișoara-Iași express train. We changed trains to Salva. We arrived before sunrise in Vișeul de Jos. Behind the station was a bus that took us to the city.

            My parents were not expecting us. We had not announced it.

 

            still dark –

            unexpected guests

            warmly welcomed

 

            We rested a little before lunch. After lunch, Nina, my sister, asked for our help. They hadn't managed to pick the plums. It had been a rich year and they had a lot of work.

 

            heavily bent

            branches with yellow plums –

            cheerful hosts

 

            We started to gather. We worked hard, telling stories, joking, informing each other. After a while, I felt that I was cold. In fact, only my hands were cold.

            Dad let us continue working and went into the house. After a while, he called us into the house. He had lit a fire in the kitchen and a bedroom.

            We warmed ourselves with coffee and went to gather the plums. We wanted to finish the work before nightfall.

            In the evening, Nina joked: "It's good that you were cold! Did you see that Daddy lit the fire? It's the first time this autumn. And you say he doesn't spoil you..."

            A cold morning followed. I left the kitchen and looked for the sun, which had just risen. It was clear.

 

            on the lofty peak

            of Pietrosului Rodnei

            the snow sparkles –

            the first snow comes

            earlier to the mountains

 

            We don't even know how Mother's Day is going: congratulations, relatives, neighbors, friends...

            In the evening we prepare to leave. We will still go by night trains, the pairs of those we came with. Monday morning, we have to go to school.

 

Cartea pe care mi-o doream

 

 

            Am descoperit târziu poezia Extremului Orient. Am afirmat acest lucru de nenumărate ori. Am constatat cât de mult diferă ceea ce învățasem eu în liceu și ce citeam în cărțile pe care le-am găsit în anul 1990.

            Programa școlară conținea o oră de muzică pe săptămână, cu excepția ultimului an, și o oră de desen pe săptămână, artistic, în gimnaziu, și tehnic, în liceu. Descoperisem întâmplător desenul în tuș, nu-mi amintesc cu ce ocazie, dar mă simțeam atrasă de peisajele obținute din câteva linii în tuș.

            Țin în mâini cartea Pagini de haibun, scrisă și ilustrată de autorul ei, Ion Codrescu, carte care mă poartă prin anii de școală, mă revăd copil curios, studios, energic și neastâmpărat.

            Autorul volumului subliniază: „La prima întâlnire cu poemele haiku, am  constatat că ele nu semănau cu poeziile occidentale pe care le-am studiat în gimnaziu sau în liceu. Am aflat, ulterior, că în limba japoneză, un haiku în stil clasic este alcătuit, cu puține excepții, dintr-o structură cu un ritm de 5-7-5 silabe.”

            „În comparație cu poezia occidentală, un haiku se concentrează doar pe un moment, pe reacția poetului în fața unui detaliu din lumea înconjurătoare, evitând un discurs încărcat de metafore, comparații, interpretări și filosofări”.

            Autorul privește comparativ poemul haiku și pictura în tuș: „Am fost atras de haiku datorită picturii în tuș, fiindcă am întâlnit aceeași estetică, același principiu de a sugera mult prin puțin, de a focaliza mijloacele de expresie asupra câtorva trăsături de pensulă / cuvinte, pentru a evoca o emoție, o clipă sau un raport dinamic între un element stabil, neschimbător, etern ( fueki, în limba japoneză) și unul schimbător, trecător, pieritor, efemer (ryuko) din natură și din viața noastră.

            Dacă privim comparativ poemul haiku și pictura în tuș, atât poetul, cât și pictorul oferă privitorului / cititorului doar câteva elemente sau îi sugerează câteva detalii, lăsându-i libertatea de a completa cu imaginația lui ceea ce este nepictat / nespus, ceea ce este ascuns în tăcerea dintre cuvinte sau zonele neatinse de pensulă. Uneori, ceea ce nu este pictat / spus, dar ne închipuim că există în comparație cu ceea ce este arătat în tablou / haiku. Fără să fie japonez, Giovanni Papini notează: «Orice poezie are doi autori:  poetul și cititorul. Poetul sugerează și indică, cititorul completează cu sensibilitatea și amintirile lui personale. Fără această colaborare poezia nu există». ”.

            În continuare, autorul cărții la care ne referim, povestește despre experiența pe care a avut-o după 1990, în urma unor burse de studii în Țara Soarelui - Răsare.           

          Nu mi-am propus să dau aici amănunte. Cine este interesat, poate să citească lucrarea.

            Am scris haiku ghidându-mă de cartea Interferențe lirice, Constelația haiku, autori Florin Vasiliu și Brândușa Steiciuc, primită de la o prietenă, care s-a stins recent.

            Citesc din carte, nu ca un necunoscător al haibunului, ci urmărind să-mi completez cunoștințele, să compar ceea ce știam cu ceea ce au scris diferiți autori pe care i-am cunoscut pe internet.

            În lucrare am găsit câteva informații despre legătura dintre muzică și liniște, chiar dintre diferite arome.

             „Mi-a plăcut să scriu haiku, pentru că în această poezie nu descriu, nu comentez, nu interpretez o anumită dispoziție, impresie, emoție sau moment, ci le traduc în câteva cuvinte, cât mai direct, cât mai succint. Încerc să înlătur tot ce este de prisos în structura poeziei. Caut să nu arăt tot ce am de spus. Ascund și sugerez totul în doar câteva cuvinte, pentru a-l lăsa și pe cititor să continue poezia în imaginația lui.”

            Până aici, n-am scris despre haibun, cu toate că volumul despre care am notat câteva idei are titlul Pagini de haibun.

            „Haibunul a apărut în Japonia, la sfârșitul secolului XVII, prin contribuția majoră a poetului Matsuo Basho și prin continuarea acestei tradiții de către Kobayashi Issa, Yosa Buson, Masaoka Shiki și Natsume Soseki.  Întinderea unui haibun variază de la câteva rânduri la o pagină sau zeci de pagini.”

            „Tematica haibunului are o paletă diversă: povestiri cu caracter autobiografic, fragmente de jurnal sau de memorii, note de călătorie, eseuri, descrieri de persoane, locuri, obiecte. Subiectul unui  haibun poate să fie inspirat din realitate sau din imaginația autorului (vis, fantezie)…”

            Mulți autori de haiku au început să scrie haibun, au apărut reviste, antologii și concursuri de haibun. Se scrie haibun în multe țări.

            Despre calitățile prozei din haibun și calitățile haikuurilor cuprinse puteți citi în lucrarea despre care scriem acum. Multe idei, informații despre haibun puteți afla  citind cele 25 de haibunuri conținute și analizate în lucrarea Pagini de haibun, pe care v-o recomand și eu.

            O carte de 270 de pagini, cu 25 de picturi în tuș, care abordează teme din natură, din biografia autorului, din experiența unor călătorii    nu poate fi „povestită”. E mult mai utilă și produce o impresie mai puternică atunci când este citită.

            Mărturisesc că în mare parte am citit textele din lucrare. Nu am primit-o de mult timp, dar ceea ce am citit m-a lămurit în multe privințe. Mărturisesc că încă mai citesc cu curiozitate, interes și bucurie cartea.

 

Cu capra prin sat / WITH A GOAT THROUGH THE VILLAGE

           Îmi amintesc de o întâmplare de când eram de câțiva ani. Era revelionul și am auzit la ușă gălăgie. Cineva cânta la vioară și altcineva cânta la zongură, o chitară cu 5 corzi. Și mai era cineva cu o tobă.

            Tatăl meu deschide ușa și invită acel grup vesel.

            Colindători

            cu un animal ciudat –

            copii mirați

 

            Un bărbat din grup cântă: „Ta, ța, ța, căpriță, ța…” Animalul, căprița, sare și clămpănește din „gură”.

            Privim curioși animalul pe care l-au numit capră. Tata ne îndeamnă să studiem capra. Ce aflăm?

            Capra e o mască sculptată în lemn, un cap cu maxilarul inferior mobil. El este mișcat cu o sfoară, pentru a clămpăni în timpul dansului, şi este fixat într-un băţ cu care se sprijină pe pământ. Masca este împodobită cu o bucată de blană, ca o barbă, și două corniţe, cu panglici multicolore şi flori. Dansatorul stă aplecat, peste el se așează o pătură, o pânză sau panglici colorate.

            Tata ne explică: „Ceata de tineri cu capra colindă pe la toate casele din sat.  Ea nu trebuie să ocolească nici o casă la geamul căreia arde o lumină. Se crede că gospodarilor nu le va merge bine în anul care vine, dacă nu primesc colindătorii. Se crede că numai colindătorii pot alunga răul și aduce binele, sănătatea și norocul.”

            Cer permisiunea de a-l înlocui pe dansator.

            Copil curios –

            simțindu-se minunat

            în rol de capră

 

            Colindătorii sunt serviți cu țuică și prăjituri. Tata le dă și niște bani. Și ceata pleacă.

 

            Ceata cu capra –

            primul revelion fixat

            în memorie

           

  

                                                

WITH  A  GOAT  THROUGH  THE  VILLAGE

    By Maria TIRENESCU

   I remeber an occurence from when I were a few years. On NewYear’s Eve I heard a noise at the door. Someone was playing the violin and someone was playing the gong, a five-stringed quitar and there was the third person with a drum. My father opens the door and invites that merry group inside.

                        Carollers

                        with a strange animal –

                        children wondering

     A young man in the band sings :”Tza, tza, tza, căpriță tza”. The goat jumps and claps. We were curiously looking at

the goat. Father urges us to study it. What we found out. The goat is a carved wooden mask with a movable head and lower jaw. This one was moved with the help of a wire to clamp during the dance and it is fixed in a stick which it rests on the ground. The mask is decorated with a piece of fur with a beard and two horns, with multi-coloured ribbons and flowers. The dancer sits bent over a blanket, cloth and coloured ribbons are placed over him.

     Dad explains us : ”The group of young people with a goat carols around all the houses in the village with a light in the window. It is believed that households will not do well in the coming year if they do not receive carollers , because only carollers can ward off evil  and bring good, health and luck.”.

   I ask permission to replace the dancer.

                            Curious children –

                            in the role of goat

                            they feel wonderful

    The carollers are served with brandy or wine and cakes, Dad also gives them some money. Then they leave.                              

                           The group with goat –

                            first fixed New Year’s Eve 

                            in my memory

                                                                                       Translated into English by Vasile Moldovan