Statuia lui Ovidiu
Uneori, privesc vechi fotografii. Azi
am dat peste o fotografie în care eram cu bunica mea din Constanţa.
Şi m-au năpădit amintirile.
Închid ochii. Anul 1954. Sunt cu
bunica în piaţa din faţa Sfatului. Miroase a covrigi proaspeţi.
Ne aşezăm la rândul care se formase. Privesc în jur. Ochii îmi
sunt atraşi de o statuie.
- Bunico, a cui e statuia?
- Îţi spun imediat! Luăm covrigi şi
mergem să o vedem de aproape!
Muşc din covrigul foarte cald şi ne
apropiem de statuie.
- E statuia lui Ovidiu, un poet
roman...
Bunica îmi povesteşte despre Ovidiu.
Aflu că era un poet renumit din Roma, că împăratul l-a pedepsit
să trăiască în Tomis, că locuitorii acestui oraş şi cei din
împrejurimi l-au primit şi ajutat cu drag. Aici, poetul a scris
mult în limba lui, latina, o limbă veche, dar şi în limba
localnicilor. A sperat până la sfârşitul vieţii să-şi revadă
ţara natală, dar a fost îngropat de localnici. Încă nu am fost
înscrisă la grădiniţă, dar pun multe întrebări şi înţeleg
de ce este trist Ovidiu.
Stol de porumbei -
pe chipul statuii trec
umbrele vremii
Mă revăd în
Vişeu, în 1961, citind „Legendele şi miturile Greciei Antice”.
Anii trec... Tata îmi aduce într-o zi cartea "Metamorfoze"de Ovidiu.
Îmi amintesc de statuia din Constanţa, de ceea ce citisem despre
romani şi iau curioasă cartea. E cartonată, e în versuri şi are
desene. Mă impresionează Dafne. Şi acum parcă văd o fată care,
în loc de plete are un început de frunziş, în loc de mâini are
două crengi înmugurite, în loc de picioare are rădăcini.
Privind desene
cu nimfe şi zei romani -
ninge peste oraş
Încerc să citesc. Textul e prea
greu. Îmi explică tata. Şi îmi povesteşte despre Ovidiu, despre
viaţa poetului, despre opera lui, despre „Triste” şi „Pontice”,
din care aflăm despre strămoşii noştri, geţi, despre
„Metamorfoze”. Mai mult, personajele "Metamorfozelor" întruchipează în ele felul de viaţă şi gândire ale romanilor.
Nori peste mare -
pe chipul poetului
aceeaşi tristeţe
Ajung la ultima fotografie. E color,
făcută în timpul ultimei mele vizite în Constanţa. Pe dosul ei
am scris de pe soclul statuii: „Sub
astă piatră zace Ovidiu, cântăreţul iubirilor gingaşe, răpus
de al sau talent. O, tu ce treci pe aice, dac-ai iubit vreodată, te
roagă pentru dânsul, să-i fie somnul lin.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu