Îmi amintesc de o
întâmplare de când eram de câțiva ani. Era revelionul și am auzit la ușă
gălăgie. Cineva cânta la vioară și altcineva cânta la zongură, o chitară cu 5
corzi. Și mai era cineva cu o tobă.
Tatăl meu deschide ușa și invită
acel grup vesel.
Colindători
cu
un animal ciudat –
copii
mirați
Un bărbat din grup cântă: „Ta, ța,
ța, căpriță, ța…” Animalul, căprița, sare și clămpănește din „gură”.
Privim curioși animalul pe care l-au
numit capră. Tata ne îndeamnă să studiem capra. Ce aflăm?
Capra e o mască sculptată în lemn, un cap cu
maxilarul inferior mobil. El este mișcat cu o sfoară, pentru a clămpăni în
timpul dansului, şi este fixat într-un băţ cu care se sprijină pe pământ. Masca
este împodobită cu o bucată de blană, ca o barbă, și două corniţe, cu panglici
multicolore şi flori. Dansatorul stă aplecat, peste el se așează o pătură, o
pânză sau panglici colorate.
Tata ne explică: „Ceata de tineri cu capra colindă pe la
toate casele din sat. Ea nu trebuie să
ocolească nici o casă la geamul căreia arde o lumină. Se crede că gospodarilor
nu le va merge bine în anul care vine, dacă nu primesc colindătorii. Se crede
că numai colindătorii pot alunga răul și aduce binele, sănătatea și norocul.”
Cer permisiunea de a-l înlocui pe
dansator.
Copil curios –
simțindu-se minunat
în rol de capră
Colindătorii sunt serviți cu țuică și prăjituri. Tata le
dă și niște bani. Și ceata pleacă.
Ceata cu capra –
primul revelion fixat
în memorie
